Frământări și frământătură

Vizualizări: 505 Bobii timpului Sub ochii noștri stă lumea întreagă. În toată povestea asta, ochii noștri sunt cheia. Dacă avem ochii deschiși, atunci  cunoașterea ne e aproape. Dacă avem dorul care ne spune să ne găsim și să ne știm împletit în inimă, atunci, mai mult ca sigur, lumea noastră …

Ziua în care mi-am adus aminte că întineresc

Vizualizări: 532 Uite-așa se întâmplă frumusețea. Eram, ca de obicei, ca în fiecare zi, moment, clipă sau spațiu, pe fugă. Dacă fiecare zi ar fi o cursă de 100 de metri garduri de 2 metri, aș avea vitrina plină de medalii. De aur. Puțin de tot întârziat, târziu ca serile …

O recoltă bogată

Vizualizări: 429 Plecăm de la timp O să încep clasic prin a vă spune că, în acest editorial, vom trece prin povești frumoase, vom lua la puricat axa timpului, ne vom etala cunoștințele de mecanică cuantică și matematici statistice și vom încerca să dăm gramaticii matematice a timpurilor timpului niște …

Dacă ți se pare chineză, învaț-o!

Vizualizări: 444 Articol scris în cadrul blogului English BeEdu Pornim cu toții de la primul cuvânt. După asta, restul e poveste. Need for Languages: Începuturile Am fost inițiat în tainele limbilor străine încă de mic copil. Prima mea interacțiune cu limbile străine a fost televizorul, unde am învățat de la …

Ziua în care mi-am adus aminte că îmbătrânesc

Vizualizări: 844 Iarnă. Seară. Vineri seară. Ora 9 like. Sau 21, daca vreți mai pompos. Carrefour, lume puțină. 2-3 oameni. O doamnă care lucrează acolo se plimbă cu mopul ăla gigantic prin magazin. A fost o zi lungă, ca toate zilele de peste săptămână. Tacticos și bezmetic în același timp, …

Autolideratul

Vizualizări: 426 Cei care au ajuns la o înțelegere superioară asupra lumii ne spun că cel care se vede pe sine, își recunoaște neputințele și vrea să devină bun este mai mare decât cel care învie morții. Asta se întâmplă din cauza faptului că firea noastră de oameni e ușor …

Despre învățarea în veșnicie

Vizualizări: 446 Îmi amintesc cu drag de verile târzii care se perindau pe margini de veșnicie în veri de sfârșit de august. Seară de seară, urmându-și cursul, luceafărul se aprindea neobosit în arderi de apus. În miez de noapte, puzderie de stele își făceau, una câte una, loc, în unire …

Înapoi sus